Cognac și Brandy de la alchimie la rafinament

Coniacul sau cognac este un tip de brandy obținut prin distilarea vinului, cu un conținut alcoolic între 35 și 60%, fiind încadrat în categoria digestivelor.

Denumirea de brandy este de origine olandeză, derivat al cuvântului ,,brandewijn”, care înseamnă ,,vin ars”, fiind obținut din sucul, pulpa sau coaja de fructe, care a apărut în secolele VII-VIII după Hristos, descoperit de către alchimiștii arabi, care l-au folosit ca medicament, fiind adus în Europa de către spanioli și irlandezi.

Primele atestări documentate despre utilizarea în scop medical a distilatelor din vin apar în traducerea vechilor texte ale alchimiștilor arabi, Testamentum Morieni, la 1144, în care sunt descrise procedeele de distilare, ulterior fiind predată studenților ilustrei școli din Salerno, unde se preda și alchimia ezoterică.

Cognac – Aquam vitae – apa vieții

În imaginile medievale păstrate este exemplificată utilizarea distilatului impur din reziduurile de vin pentru uz extern în tratamentul cangrenelor și infecțiilor, printre primele consemnări fiind cele din 1260, ale lui Taddeo Alderotti, profesor de medicină și alchimie la Bologna, care consemnează într-un capitol al compendiului său „la faciendam Aquam vitae, que Alio ardens nomini dicitur“, adică ,,pentru a face Apa vieții, despre care se spune că arde în numele altuia”, Aquam vitae fiind distilatul de vin. De-a lungul anilor, medicii au învațat să folosească ardens aqua pentru igiena orală, conservat și păstrat în butoaie, fapt consemnat de către Vital Du Four, teolog și filozof franciscan din zona Armagnac, Franța.

Până în jurul anilor 1600, când comercianții olandezi de vinuri au adus îmbunătățiri considerabile alambicului utilizat la distilare, soluția rezultată era dezgustătoare, cu gust și miros neplăcut, datorită alcoolului metilic si alchenelor neîndepărtate la momentul distilării, acestea fiind prezente în prima și ultima parte a produsului de distilare.

Odată cu preocuparea de îmbunatățire a calității distilatului, au apărut produsele distilate de mai multe ori, aqua perfecta fiind distilată de șapte ori, ulterior fiind la modă să fie aromatizate. Fiind păstrat în butoaie, la un moment dat cineva a descoperit că alcoolul are culoare și gust mai plăcute, acesta fiind începutul pentru perfecționarea calității brandy-ului.

1650 – înalta societate din Londra menționează coniacul printre băuturile cele mai rafinate

Pe la 1650, în Londra, cei din înalta societate, menționează coniacul printre băuturile cele mai rafinate, în aceeași perioadă fiind folosită și denumirea de coniac sau coniack, pentru a indica eau-de-vie produs în zona Charente, prima dovadă scrisă fiind menționată în London Gazette, când se scrie despre aducerea a 76 de butoaie de ,,Conyack Brandy”.

Din anul 1890, în urma Convenției de la Madrid, au fost încheiate acorduri pentru protecția legală a mărcilor regionale de produse din struguri.

Coniacul beneficiază de A.O.C., care îi reglementează producția. Coniacul (cognac) este un brandy, dar pentru a se putea utiliza această denumire, trebuie sa fie distilat de vin obținut din strugurii Ugni Blanc, Folle Blanc, Colombard, Folignan, Blanc Rame sau Jurnacon din regiunile Grande Champagne, Petite Champagne, Bon Bois, Fins Bois, Borderies și Bois Ordinaire, produs în alambic de cupru Charente, învechit în butoaie de stejar, cu respectarea unui timp minim de învechire, în regiunea Cognac din Franța.

A fost o perioadă în care cea mai mare parte a coniacului era de calitate proastă, fiind contrafăcut.

Despre ce a favorizat apariția dublei distilări în Charente și cum brandy-ul produs în această zonă a devenit un reper pentru consumatori, într-o altă poveste despre istoria distilatelor.

Citește și: Explorând frumusețea Limbii Franceze